This post is also available in: Engleză
În ultimii ani, prin programul Neemia ne-am implicat în viaţa unor comunităţi de rromi. Nu este deloc uşoară slujirea în aceste comunităţi. Nevoile lor sunt multe, există diferenţe de cultură, iar abordarea vieţii este oarecum diferită, în comparaţie cu ceea ce noi suntem obişnuiţi. De multe ori nevoile şi aşteptările lor nu pot fi împlinite decât parţial.
În multe comunităţi de rromi, copiii nu au posibilitatea să facă o şcoală. Părinţii sunt prea săraci să-şi permită să-i dea la şcoală sau sunt prea puţin interesaţi ca acei copii să înveţe. S-au făcut şi se fac eforturi pentru ca ei să urmeze şcoala. Unii reuşesc, alţii nu reuşesc. O acţiune care dă roade în unele locuri sunt programele after school pentru copii de rromi. Ei vin după-masa la un centru comunitar sau la o biserică, petrec acolo câteva ore şi sunt ajutaţi de voluntari sau angajaţi să-şi îmbunătăţească cunoştinţele. De asemena, acele întâlniri sunt şi momente potrivite de a lega de inima lor învăţăturile Scripturii. De cele mai multe ori, copiii care vin la un asemena program vin şi ca să mănânce ceva acolo.
Am fost invitat într-un sat aflat la aproape 60 km de Oradea, într-o comunitate de rromi din Batăr, pentru a ajuta un asemenea program. A fost o experienţă deosebită. Peste 40 de copii ne-au aşteptat. Am putut interacţiona cu ei, am lansat câteva concursuri ad-hoc cu premii, iar mai apoi ne-au cântat şi s-au bucurat de mâncarea pe care le-am pregătit-o şi le-am dus-o. M-am uitat la unii dintre ei care au mâncat puţin şi şi-au pus la pachet restul; probabil pentru a duce şi la cei de acasă, poate mai mici ca ei, care nu au putut veni. Marea lor majoritate nu au mâncat niciodată un hamburger, spre exemplu. Îi puteţi vedea pe aceşti copii într-un filmuleţ pe care-l găsiţi aici:
Cei care se ocupă de aceşti copii şi-ar dori să-i aducă în fiecare zi la centru, dar este imposibil. Reuşesc să-i aducă odată sau de două ori pe săptămână, dacă cineva poate suţine acea acţiune. Noi ne-am propus să mergem măcar o dată pe lună, asta bineînţeles dacă vom găsi resursele necesare pentru aceasta. Pentru mulţi din aceşti copii şi pentru cei care se ocupă cu ei, noi suntem un licăr de speranţă. Vă mărturisim că ne-am duce mai des la ei dacă am avea resurse pentru aceasta. Poate dacă veţi urmări filmul cu ei veţi fi motivaţi să vă implicaţi împreună cu noi în această lucrare. Şi nu uitaţi ce spunea Victor Hugo : Fiecare copil pe care-l instruim este un om pe care-l câştigăm.
Daniel Ciupe
Director General
Lasă un răspuns