This post is also available in: Engleză
Sany este unul din băieții orfani care a fost in programul nostru SPERANȚĂ PENTRU ORFANI, pentru câțiva ani. A fost unul dintre băieții care a fost atins de Evanghelia lui Isus Christos și transformat. Mi-aduc aminte și acum de momentul botezului lui, în unul din bazinele de la Băile Felix.
Sany este unul din băieții, care în ciuda faptului că a plecat pe un drum al lui, mereu și mereu s-a întors “acasă” la Charis. Când am lansat programul O ȘANSĂ PENTRU FIECARE, Sany a fost unul din băieții care ne-a determinat să-l începem. Ne-am dat seama că unii din băieții orfani, chiar dacă au pornit pe drumul lor, se simt mai în siguranță să păstreze o relație mai apropiată cu noi cei din Charis. Lucrul acesta ne-adeterminat să ne aplecăm asupra unor probleme cu care se confruntă, nevoi pe care le au și preocupări care îi frământă.
Sany a plecat din Charis când avea ceva mai bine de 20 de ani. A avut multe joburi și a practicat multe meserii. Trebuie să recunosc că din punctul meu de vedere avea abilități și deprinderi pentru munca în agricultura, chiar dacă era calificat în construcții. A lucrat în multe locuri. În ultimii 7-8 ani, în fiecare an venea și revenea la Charis, unde stătea de la câteva zile, la câteva săptămâni chiar luni. Când venea și când pleca, mă uitam la el, avea o geantă și un geamantan. Acolo era adunată toată viața lui. Într-o zi a venit la mine și m-a rugat să-l ajut să-și facă un CV în limba română și engleză. Mi-a spus ca s-a săturat să mai lucreze in România, că nu reușește sa pună un ban deoparte, trece vremea și el nu reușește să facă nimic și nu are o casă a lui.
Sany a luat drumul străinătății. A lucrat în Cehia, Germania, Slovacia și Anglia. A avut parte de experiențe inteserante. Au fost locuri unde a rezistat foarte puțin. Au fost locuri unde a trăit momente urâte. Ciudat însă, după câteva săptămâni sau luni în Charis, o lua de la început. Banii pe care îi câștiga, se duceau ușor pe diferite “divaisuri” și pe cheltuielile curente. Când pleca din nou, era doar el cu cele două genți ale lui. Mi-aduc aminte ultima lui plecare, la sfârșitul anului trecut, plecare la care am asistat. M-am dus cu el la autocarul care trebuia să-l ducă în Cehia și am asistat la momentul în care a urcat în autocarul ce urma să-l ducă în Slovacia. Împreună cu Mona, soția mea, ne-am uitat la el cum își punea valiza la bagaje și apoi prin geamurile autocarului, geamuri mai mult murdare decât fumurii, ne-a făcut cu mâna. Am plecat de acolo rapid, ca nu cumva să ne vadă lacrimile pe care nu le mai puteam opri. Pleca din nou și ne era milă de el, ne gândeam… oare cum va fi ?
Sany a lucrat mai bine de șase luni in Slovacia. Am vorbit de mai multe ori cu el pe Messenger. L-am încurajat să aibă grijă de bani, să se gândească că trebuie să aibă cândva o casă a lui. A revenit prin iulie acasă. Am reluat discuția cu el. Atunci mi-a mărturisit un moment pe care l-a avut în Slovacia: ”L-am rugat pe Dumnezeu să-mi dea o casă. Sunt la 40 de ani și tot ce am este în geantă și valiză. Nu mai pot”.
Împreună cu Sany, ne-am dus la o companie care vindea rulote. Sany voia sa investească 1500 de Euro, să-și cumpere una. Într-un final l-am convins să cumpere una mult mai bine. A investit aproape 2800 de Euro, aproape toți banii cu care venise din Slovacia. Împreună am pregătit un loc la Charis, am adus rulota, i-am făcut conexiunea la energia electrică. Când și-a sărbătorit ziua de naștere, Sany avea casa lui, prima lui casă. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea. Dumnezeu are întotdeauna grijă de orfani.
Acum Sany este plecat din nou la muncă în Anglia, dar când se va întoarce are un loc al lui, căruia îi spune acum ”acasă”.
Director General
Lasă un răspuns