This post is also available in: Engleză
Anul 2020 a fost unul atipic. Un an în care deodată toate activitățile s-au oprit. A fost un an foarte dificil pentru întreaga lume. Un an pe care cu siguranța nu am mai dori să-l mai trăim niciodată. Chiar dacă a fost un an dificil, sunt convins că anul 2020 nu l-a luat pe Dumnezeu prin surprindere. Profetul Isaia ne amintește faptul că Dumnezeu nu este luat prin surprindere, pentru că El știe totul: „Aduceţi-vă aminte de cele petrecute în vremurile străbune, căci Eu sunt Dumnezeu, și nu este altul, Eu sunt Dumnezeu, și nu este niciunul ca Mine. Eu am vestit de la început ce are să se întâmple și cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: ‘Hotărârile Mele vor rămâne în picioare și Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.’ Eu chem de la răsărit o pasăre de pradă, dintr-o ţară depărtată, un om ca să împlinească planurile Mele: da, Eu am spus și Eu voi împlini; Eu am plănuit și Eu voi înfăptui.” Isaia 46:9-11 VDC.
Pe noi 2020 ne-a luat prin surprindere. Era început de Martie, vestitorii primăverii – ” ghioceii” își făcuse apariția în Grădina Domnului de la Sântion. Deodată, pe 16 Martie, o veste trăsnet a străbătut România, pe toate canalele media: țara intră în lockdown pentru 2 luni, din cauza Covid 19! Prin ordonanțe militare, deplasările noastre au fost limitate, ba chiar oprite. Era dificil să te deplasezi de acasă la locul de muncă.
În tumultul acelor evenimente, am luat o decizie rapidă: decizia de a ne izola la Charis. Cele două luni s-au transformat în alte luni de stare de urgență sau de alertă. Ne-am trezit că, pe lângă faptul că nu ne puteam deplasa fără o “declarație scrisă” ni s-a impus distanțarea socială. Școlile s-au închis, iar copiii și-au mutat cursurile pe “online”. Bisericile s-au mutat pe ZOOM sau pe Facebook. Starea de izolare a devenit în 2020 ceva obișnuit…dar nu ceva de dorit!
Datorită izolării, unii și-au pierdut joburile, iar alții afacerile. Ca urmare a izolării, mulți oameni s-au însingurat, iar unii au ajuns chiar la depresie, mai ales că știrile cu privire la numărul celor infectați și a celor morți din cauza Covidului erau alarmante.
Izolați fiind, am început să uităm… cum este o zi cu prietenii la restaurant, cum este să te închini împreună cu frații în biserică, cum este sa te bucuri pe stadion cu suporterii la un meci de fotbal… și multe altele.
Copiii obișnuiți cu mișcarea și jocul în parcuri și spații verzi s-au trezit deodată singuri, cu mama, tata și frații între niște ziduri, întrebând mereu: când mergem la plimbare?… când putem să ne ducem cu prietenii la joacă? Răspunsul pe care-l primeau de la părinți era: nu știm!
Izolați la Charis, cu o țară în lockdown, ne-am dat seama că cele mai importante programe ale fundației din 2020 nu le puteam derula. Prin programul 2 CULTURI 1 DUMNEZEU aveam planificate vizita a 3 grupuri din afara României, care urmau să vină în misiune și voluntariat. Din cauza situației pandemice și a măsurilor restrictive impuse în multe țări din lume, ne-au anunțat că nu mai vin. Prin programul UȘI DESCHISE aveam planificate 20 de grupuri din România care să desfășoare diferite activități social-culturale la Charis RETREAT Center. Datorită restricțiilor impuse, doar câteva dintre ele, cu un număr restrâns de participanți, au reușit să vină. Fiind în izolare impusă nu am mai putut vizita și sluji comunitatea de țigani din Telechiu.
În 2020… IZOLAȚI LA CHARIS aveam doar două posibilități: fie să închidem (cum au făcut unii), fie să ne reinventăm și să experimentăm cuvintele rostite de Maica Tereza: “Nu putem face lucruri mari, doar lucruri mici cu iubire mare.” Am ales a doua variantă și îi suntem multumitori lui Dumnezeu pentru aceasta. Am ales să facem lucruri mărunte și să continuăm să-I fim credincioși lui Dumnezeu. Și Dumnezeu a binecuvântat slujirea noastră cum nici măcar nu am visat sau estimat. El ne-a ajutat să trecem cu bine prin această perioadă de izolare și să pășim cu încredere și speranță în cel de-al 30-lea an al existenței noastre ca misiune creștină.
Daniel Ciupe
Director General
Lasă un răspuns