This post is also available in: Engleză
Oleg, un moldovean căsătorit în Ucraina, a decis să fugă de furia dezlănțuită de armata rusă. N-a mai contat că aproape își terminase de construit o casă… singurul lui gând a fost să-și pună soția și cei doi copii la adăpost.
Avea o mașină veche cu care nu te-ai fi pornit la un drum de sute de kilometri. Pe deasupra, combustibilul din stațiile de benzină din zonă se cam evaporase. A aflat că există o pompă de benzină unde se mai vinde combustibil. S-a urcat în mașina și a dat fuga să alimenteze. Ajuns acolo a avut prima surpriză – era o coadă la pompa de benzină de zeci de mașini. Când a ajuns efectiv la pompă a avut a doua surpriză: nu i-au dat decât 10 litri de benzină, el având nevoie de 30 de litri. Apoi, odată ajuns la casă să plătească, a avut parte de o a treia surpriză; a plătit pe benzină o sumă imensă, cam cât l-ar fi costat în mod normal câteva drumuri dus-întors până la vama cu România.
A plecat spre casă. Pe drum se tot întreba de unde va lua ceilalți 20 de litri de benzină? La un moment dat, l-a văzut pe stradă pe unul din membrii mai vârstnici din biserica lui. S-a oprit să-l salute că cine știe când și dacă-l va mai vedea. I-a mărturisit acestuia că vrea să plece cu familia, să și-o pună la adăpost. I-a spus că vrea să meargă cu mașina până la vamă, dar că are numai 10 litri de benzină și ar mai avea nevoie de 20. Bătrânelul l-a luat de mână și i-a zis: „Hai până la mine!” L-a dus la el în garaj unde avea o canistră. Erau în ea 20 de litri de benzină. Bâtrânul i-a spus: „Ia-o și du-te!”
Noi stăm la cozi la benzină ca să avem cu ce merge la mall și relaxare în timp ce ucraineni ar da oricât pe un litru ca să-și salveze familia.
Lasă un răspuns