Pentru că Tatăl vostru ştie de ce anume aveţi nevoie mai înainte ca voi să-I cereţi.

This post is also available in: Engleză

Pentru că Tatăl vostru ştie de ce anume aveţi nevoie mai înainte ca voi să-I cereţi.
(Matei 6:8b, NTLR)

De câte ori în viața noastră am experimentat ceva care ne-a făcut să spunem: ‘Uau, ce coincidență!’? În lumea în care trăim, care se încrede atât de mult în sine, evenimentul nu ar fi mai mult decât o chestiune de noroc, coincidență sau karma. Dar pentru aceia dintre noi care credem că Dumnezeu este atotputernic, atotștiutor și atotiubitor, un astfel de eveniment ne-ar face să exclamăm: „Aceasta este providența lui Dumnezeu!” În ultimele două săptămâni la Charis am experimentat mai mult decât o simplă coincidență. Căci Dumnezeu a furnizat providențial în mai multe ocazii ceea de ce aveam nevoie, uneori chiar înainte să fim conștienți de nevoia noastră specifică și înainte să știm ce să cerem!

În urmă cu câteva săptămâni, pastorul nostru a încurajat biserica noastră locală să sprijine refugiații ucraineni care veneau în România ca urmare a războiului. O familie a venit la pastor și și-a exprimat disponibilitatea de a ajuta, iar pastorul i-a trimis la una dintre traducătoarele ucrainence. Ea le-a spus doar atât: „Sunați-i pe Dani și Mona Ciupe și vă vor spune de ce au nevoie!” Această familie a adus primele provizii de hrană pentru refugiați. Unde este providența, vă puteți întreba? Pastorul nostru i-ar fi putut trimite la punctul de informare al bisericii sau traducătorea ucraineancă le-ar fi putut da un alt număr de telefon. Și nu ne-ar fi sunat niciodată.

Cei dintre voi care ne cunoașteți, știți că este destul de dificil să găzduim oaspeții în timpul iernii. Dar aceasta nu ne-a împiedicat să ne deschidem porțile pentru refugiați. Totuși, știam că nu avem suficiente radiatoare pentru a încălzi toate camerele la capacitate maximă. Prin urmare, am cerut ajutorul prietenilor și partenerilor noștri pentru a cumpăra 8 radiatoare. Reușisem să cumpărăm 4, dar mai aveam nevoie de încă 4 și veneau în orice moment refugiații. Un cuplu tânăr de la biserică ne-a sunat și ne-a spus că au un radiator pe care nu îl mai foloseau și că vor să ni-l ofere. Am fost atât de recunoscători pentru generozitatea lor, dar știam că mai aveam nevoie de câteva. Dar Dumnezeu, în providența Sa, a pus pe inima acelui cuplu să vină cu 4 radiatoare noi-nouțe! Numărul exact de încălzitoare de care duceam lipsă!

Cu altă ocazie, una dintre doamnele din satul nostru (Sântion) a auzit-o pe Mona menționând că nu mai aveam multă apă. Spre surprinderea noastră, fără să cerem, soțul acestei doamne a sunat a doua zi spunând că aduce niște apă. Ea a adus 64 de baxuri, adică 6 sticle, fiecare conținând 2 litri de apă – 384 de sticle de apă (768 de litri de apă!). Poate credeți că aceasta seamănă mai degrabă cu cineva care a auzit o nevoie și și-a îndeplinit-o, dar a mai fost un moment în care Mona gătea o masă și și-a dat seama că rămâne fără ulei de gătit. Câteva minute mai târziu, o mașină s-a oprit în fața Fundației Charis. Bărbatul a venit și a spus: „Am auzit că sunt refugiați ucraineni aici și vrem să ajutăm!’ Bărbatul, pe care nu l-am mai întâlnit până atunci, a adus câteva baxuri de ulei, ouă de casă și orez! Domnul a împlinit nevoia chiar înainte ca noi să-l cerem!

Într-una dintre zile, un grup de refugiați a plecat în jurul orei 17.00. Înainte să plece, i-am rugat cu amabilitate să dea cearșafurile jos de pe paturi pentru că eram epuizați. La câteva minute după plecarea lor, am primit un telefon prin care ni s-a cerut să găzduim un alt grup de 21 de refugiați la ora 21:00 în aceeași seară. Eram obosiți și nu aveam voluntari din oraș pe care să-i sunăm la acea oră. Am sunat o doamnă din satul nostru (Sântion) și am întrebat-o dacă poate veni să ne ajute. A venit cu încă 4 doamne și totul a fost gata în jumătate de oră!

Altă dată, în timp ce Mona spăla prosoapele și le punea la uscat, în speranța că le va termina la timp pentru următorul grup de refugiați, a primit un telefon. O doamnă de la biserică a sunat să-i spună că există cineva care avea prosoape de donat și s-a întrebat dacă le putem folosi pentru refugiați. Ce răspuns la rugăciune!

Exemplele ar putea continua! Și s-ar putea spune că toate sunt pură coincidență, dar când acest lucru se întâmplă de atâtea ori și în momentul exact în care aveam nevoie de ele, este în mod clar un semn al providenței lui Dumnezeu care lucrează în viața noastră. Pasajul din Matei capitolul 6 versetul 8 (a doua jumătate) este o prefață la pasajul despre îngrijorări despre care ne învață Isus Christos. Isus ne spune că Tatăl nostru știe lucrurile de care avem nevoie înainte de a le cere. Când viețile noastre pot fi zdruncinate atât de ușor de necunoscut, de nefamiliar, de ce nu putem controla, Dumnezeu ne arată atât de mult har – dincolo de înțelegerea noastră, dincolo de ceea ce putem cere. Dumnezeu, care susține și susține întregul univers, care îmbracă crinii de pe câmp, ne susține și pe noi cu har și dragoste.

Am vrut să împărtășim cu voi toate aceste mici evenimente pentru că vrem să vedeți modul în care Domnul ne-a susținut până acum. Și fiți încurajați că, pe măsură ce ne ajutați, îi ajutați pe refugiații ucraineni. Și nu știi niciodată când vei găzdui o fetiță refugiată care și-a lăsat acasă jucăria preferată (un câine maro), în timp ce fugea, doar pentru a ajunge la aproape 900 km depărtare la un pat cald, unde o aștepta o jucărie (un câine maro). Dumnezeu, în providența Sa, a orchestrat ca o fetiță de 5 ani din Cluj să dea și să aleagă de bunăvoie o jucărie (un câine maro din propriile jucării) pentru a aduce un zâmbet unei fetițe refugiate.

„De aceea, fraţii mei preaiubiţi, fiţi fermi, de neclintit, întotdeauna implicaţi din plin în lucrarea Domnului, pentru că ştiţi că în Domnul strădania voastră nu este zadarnică.” (1 Corinteni 15:58, NTLR)

Ema Gates
Consilier al directorului general pentru relații externe
Președintele Bordului GIR al Fundației Charis