Romeo…

This post is also available in: Engleză

Au trecut mai bine de 11 ani de când Romeo, un băiat orfan ce şi-a petrecut o perioadă în Charis, a plecat mai întâi la o familie iar mai apoi s-a reîntors la prima lui dragoste…oraşul Siret din Moldova, acolo unde a crescut într-un orfelinat. În urmă cu câteva săptămâni am primit de la el un telefon .Mă anunţa că vine să ne viziteze. M-a rugat să mă interesez ce trenuri are spre Oradea.

Am crezut că glumeşte la fel ca alte dăţi când a zis că vine şi..n-a venit. De data aceasta n-a mai glumit. A trebuit să-i spun ce tren are, să-l monitorizez prin telefon pe parcursul călătoriei şi să-l aştept la gară. A fost o plăcută revedere pentru noi şi pentru el dar mai ales pentru Daniel.

Vizita lui a fost una mai deosebită din multe puncte de vedere. Am remarcat că avea cu el o mapă în care-şi păstra cu multă disciplină câteva acte şi o poză pe care în urmă cu 11 ani eu am scris «  Aceasta este familia ta ». M-a impresionat enorm faptul că pentru el noi am rămas «  familia lui » chiar dacă 11 ani nu ne-am văzut feţele.

A venit să ne vadă pe noi şi avenit să-şi revadă sora, pe Ileana pe care n-o mai văzuse de mai bine de 11 ani. Am făcut rost de numărul de telefon şi de adresa sorei lui şi într-o sâmbătă l-am dus să se întâlnescă cu ea. A rămas cu ea şi copii ei pentru două zile, apoi s-a reîntors la Charis. În una din acele zile au mers să-şi caute mama biologică…dar n-au mai găsit-o. S-a întâmplat însă ceva ciudat în zile următoare.

A aflat că mai are un frate Zsolt pe care nu l-a văzut nicodată şi o soră Melinda despre care ştia dar n-o întâlnise. Într-una din zile am aflat că de fapt fratele lui s-a botezat în în urmă cu doi ani în Biserica Baptistă Speranţas, biserica din care eu fac parte. Îl cunoşteam dar nu ştiam că este fratele lui Romeo.

Într-o seară m-am dus şi l-a adus la Charis şi s-au văzut pentru prima oară în cei 33 de ani. Romeo are 36 de ani iar fratele său este mai mic cu trei ani. Câteva zile mai târziu Ileana (sora lor) i-a făcut rost lui Romeo de o poză cu mama lor. Într-una din zile când fratele lui Romeo a revenit la Charis, Mona (soţia mea) i-a surpins în timp ce priveau poza cu chipul mamei lor. Priveau amândoi şi se întrebau…care semănăm mai bine cu ea ?

Era reacţia unor copiii care vedeau pentru prima dată chipul mamei…după mai bine de 30 de ani ! Priveau cu o oarecare nostalgie chipul mamei şi n-am auzit nici o vorbă de reproş la adresa ei…cu toate că aveau în faţă imaginea femeii care i-a abandonat într-un orfelinat în urmă cu mai bine de 30 de ani.

Au fost zile binecuvântate în care Romeo ne-a revăzut pe noi şi şi-a regăsit două surori şi fratele pe care nu-l văzuse niciodată. Privindu-i cu atenţie pe aceşti bărbaţi de acum , care fiecare şi-a găsit un rost în viaţă, chiar dacă n-au avut parte de căldura părinţilor biologici… mi-am adus aminte de cuvintele psalmistului : « El este tatăl orfanilor, ……., El, Dumnezeu, care locuieşte în Locaşul Lui cel Sfânt » ( Psalmul 68 :5)

Daniel Ciupe
General Manager