Doi Buni Prieteni

Nu este vorba de doi oameni. E vorba de un om şi un câine. S-ar putea să vi se pară ciudată această postare a mea…dar este o realitate pe care am descoperit-o recent, vizitând azilul de la Dumbrava&Tinca.

Am întâlnit acolo pe Feri Bacsi , recent venit în acel azil, după ce ani de zile a locuit într-o baracă în Oradea, lângă calea ferată. Un om al străzii care trăia din mila altora şi cu siguranţă un om care având acest statut, de multe ori a avut parte de dispreţul trecătorilor. Probabil că în timp… a ajuns şi el la concluzia exprimată de poetul român Anton Pann : „ Cu cât cunosc mai bine oamenii cu atât iubesc mai mult câinii”.

Trăind ca om al străzii, în ultimul an şi jumătate a dezvoltat o prietenie deosebită cu un câine, pe numele lui Csopi , confirmând parcă spusele unui alt scriitor român : „ Câinele, singura vieţuitoare care a dus la perfecţiune vocaţia prieteniei.” ( Vasile Ghica).

Ascultându-l cum vorbeşte despre câinele lui şi cât de mult îi lipseşte, am început să înţeleg mai bine spusele scriitorului francez Anatole France :” Numai când vei iubi un animal, vei simţi iubirea cu toată inima”. Pentru Feri Bacsi …câinele Csopi era prietenul cel mai bun, pe care-l iubea şi care-l iubea. Şi cu toate că Feri Bacsi era imobilizat într-un pat, departe de prietenul lui drag, gândul lui era tot la Csopi. Ne-a rugat să avem grijă de câinele lui.

Câteva zile l-am tot căutat pe Csopi şi într-un final l-am găsit în zona unde Feri Bacsi a locuit o vreme în baraca lui. Ne-am împrietenit repede cu Csopi şi într-un final l-am luat de pe stradă şi l-am dus la Charis…să avem grijă de el, aşa cum ne-a rugat Feri Bacsi. Acum Csopi a devenit şi un prieten bun şi pentru noi.