Ce faci pentru ceilalți?

“Cea mai persistentă şi urgentă întrebare a vieţii este: ce faci pentru ceilalţi?” spunea Dr. Martin Luther King Jr.

Ca oameni trebuie să recunoaștem că fiecare suntem preocupați mai mult de nevoile noastre decât ale semenilor noștri. Oare cât din timpul pe care Dumnezeu ni l-a pus la dispoziție îl folosim pentru alții? Oare câți din banii pe care Dumnezeu ne ajută să-i câștigăm îi cheltuim pentru nevoile altora? Sunt doar doi parametri din viața noastră cotidiană care dau măsura implicării noastre în viața semenilor noștri.

Cineva spunea: “Principalul nostru scop în viață este să ne ajutăm semenii.” Da, trebuie să ne ajutăm semenii, dar cum? Timpul sau banii pe care îi investim pentru alții nu au nicio valoare dacă ceea ce facem nu este însoțit de o pasiune adâncă pentru cei de lângă noi. Dacă nu pui suflet în ceea ce faci pentru alții, dacă nu o faci dintr-o adâncă prețuire pentru cel de lângă tine și dacă nu ții cont de cuvintele apostolului Pavel rostite în epistola sa 1 Corinteni 10:24 (“Nimeni să nu-și caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia”) atunci tot ce faci pentru alții este o cheltuială inutilă.

Când vrei să-i ajuți pe semenii nu uita cuvintele rostite de Rolland E. Hoffman: “Scopul principal este să încetezi să te gândeşti la tine şi să începi să te gândești la ceilalţi.” Acțiunea de ai ajuta pe alții este una voluntară. Mi-a plăcut mult afirmația lui Erma Bombeck: “Voluntarii sunt singurele fiinţe de pe faţa pământului care reflectă compasiune, grijă nemăsurată, răbdare şi dragostea adevărată pentru naţiune”.

Pe parcursul celor 27 de ani de slujire am avut parte de mulți voluntari români sau străini. Unii au făcut această slujire din curiozitate, alții din interes și o bună parte din ei din pasiune pentru oameni și lucrarea lui Dumnezeu. Aș putea da multe exemple, dar mă voi rezuma la unul singur, cel mai recent: Vincent. Omul a venit în concediul lui, pe cheltuiala lui să slujească oameni din România. Câteva zilele le-a petrecut printre oamenii de la azilul Dumbrava și Tinca. A ajutat la pregătirea mâncării, la distribuirea ei. A lucrat în grădină sau la alte activități gospodărești.

Apoi a venit la Charis și s-a implicat cu pasiune și dăruire în mica noastră grădină de legume, a săpat, a semanat, a plantat. M-am uitat adresea la el cu câtă atenție făcea fiecare lucru și mi-am adus aminte de ceea ce spunea cineva: “Voluntarii reprezintă IUBIREA în mişcare.” La Vincent am văzut pasiune și iubire pentru orice lucru pe care îl făcea. Nu conta cât de mic sau de mare era acel lucru, el lucra cu aceiași pasiune, dând totul!

Ușa misiunii noastre este deschisă pentru oricare om care își dorește sincer să facă ceva pentru semenii aflați în nevoi sau fără speranță, cât și pentru lucrarea pe care Dumnezeu ne-a încredințat-o. Dacă ești din America, Marea Britanie sau vestul Europei, avem un program care îți oferă posibilitatea să vii ca voluntar în România. Programul se numește 2 CULTURI 1 DUMNEZEU și este atât pentru grupuri organizate cât și pentru persoane singure, care doresc să se implice în mod voluntar în lucrarea lui Dumnezeu, din România prin Charis.

Nelson Rockefeller spunea: “ Nu poţi lăsa urme în nisip atâta timp cât stai jos.” Vrei să lași urme pe nisipul din Estul Europei: Ridică-te și Vino în România! Oamenii de aici au nevoie de tine! Ce-ar fi să-ți petreci următorul concediu aici, implicându-te în viața unor oameni și comunități care au nevoie de tine? VINO! Te așteptăm!